Andrei Zapșa – ”Văzându-mi trilogia deja scoasă din tipar, pot să constat că mi-am prorocit și bătălia pe care trebuie s-o dau pentru a vedea acest proiect al meu realizat cu desăvîrșire”

Pe  scriitorul Andrei Zapșa l-am cunoscut prin intermediul unei rețele de socializare. Deși este destul de tânăr, am rămas profund impresionată de modul său de a gândi și acționa – mult prea matur pentru vârsta ce-o are. Este autorul trilogiei ”Marea Bătălie” – o lucrare  despre lupta dintre bine și rău. Mai multe despre carte, autor și preferințele sale, citiți în interviul de mai jos.

Cine este Andrei  Zapșa?
Nu știu. O catastrofă pe două picioare, cu doi ochi scrutători și verzi, cu un taifun permanent în cap, o fire tare dezorganizată, dar dornică de a vedea, absorbi și crea frumosul.  Un tînăr de 19 ani, tare ”verde”, care trăiește din încercarea de a depăși condițiile realităților obiective și stereotipurile adînc înrădăcinate în societate.

Când ai început să scrii?
Mi-a plăcut să scriu de mic copil. M-a atras ideea de a crea ceva diferit de lumea pe care-o vedeam în jurul meu. Îmi plăcea să inventez diferite istorioare mai cu seamă pentru jocurile pe care le jucam cu verișorii mei la bunei. Îți dai seama: cîmpuri care n-au alt sfîrșit decît îndepărtatul orizont, păduri interminabile și seculare, dealuri cît munții (bine, cel puțin așa ne păreau atunci), pe scurt – nu-ți trebuia nimic altceva decît o vargă nițel mai trainică pe post de sabie, sceptru sau buzdugan, ca să ți se pară că ești ditamai cavaler și tot universul ăsta cu cîmpuri, păduri și ”munți” așteaptă cuceriri și ”bătălii sîngeroase”. 

Care a fost prima scriere?  Îți mai aduci aminte?
Nu știu care a fost prima. Țin minte, în schimb, care a fost printre primele mele scrieri mai reușite. Eram prin clasa III-a și-am scris o compunere cu titlul ”Drumul fulgușorului”. Nu-mi mai amintesc toate detaliile, dar știu că scrisesem un dialog dintre un băiețel și-un fulg de zăpadă, în care cel din urmă îi povestea care-a fost calea pe care a trecut-o pentru a ajunge în palma lui. Reușise exact înainte să se topească. Țin minte că învățătoarei tare-i plăcu și mă lăuda la tot pasul, da eu ”modest” fiind din fire mă-mpotriveam maxim unor astfel de laude.

Ai lansat  trilogia ”Marea Bătălie”. De ce ”Marea Bătălie”?
Nu am lansat-o încă, din păcate, și asta-i una dintre lacunele  mele cele mai mari pînă la moment. Este pe piață, dar nu a avut o lansare și asta mă doare. Am compus pe baza cărții și o suită simfonică, de aceea vreau să o lansez printr-un concert la care să sune în premieră și această creație, pentru că nu le văd aparte, ci doar împreună. Sînt un tot-întreg și așa trebuie să rămînă. Dar na, pentru asta trebuie mulți bani, iar în țara noastră dacă n-ai ”cumătri” peste tot unde se respiră, nu prea ai sorți de izbîndă, iar ușile instanțelor care te-ar putea ajuta, în marea parte din cazuri sînt închise, pentru că lumea nu-i deprinsă absolut deloc să iasă din zona personală de confort și să mai pună osu’ la treabă din cînd în cînd
pentru o cauză ”x” nu pentru o sumă ”y” cu mai multe zerouri.  De ce ”Marea Bătălie”? Pentru că asta-i esența fundamentală a lucrării. Am abordat anume confruntarea cea mai mare cu putință: bătălia dintre bine și rău. Bine, acum, de la distanța trilogiei deja scoase din tipar, pot să constat că mi-am prorocit și bătălia pe care trebuie s-o dau pentru a vedea acest proiect al meu realizat cu desăvîrșire. E greu să lupți cînd ai atîtea mori de vînt pe partea opusă a baricadelor. Dar cînd e prea ușor, nu-i deloc interesant.

Când ai știut că vrei să lansezi o carte?
S-a întîmplat pe cînd avem 10 ani. Îmi venise atunci ideea năstrușnică de a mă apuca de o scriere mai voluminoasă. Am început, am abandonat, am revenit la ea peste cîțiva ani și am constatat-o absolut inutilă, pentru că era prea copilărească. În schimb, faptul c-am regăsit-o printre documentele de pe calculatorul meu, m-a provocat și mi-a aprins din nou dorința de a scrie ceva ce să poată fi numit carte. Am scris, și nu una singură, dar trei cărți. 

Povestește-ne despre carte. Cu cine ai lucrat la ea?
Trilogia ”Marea Bătălie” este o istorie complexă, alcătuită din aventurile mai multor protagoniști din aceeași perioadă de timp. Acțiunea se întîmplă într-o lume alternativă, absolut diferită de ceea ce este pămîntul nostru, devenită teatru de război pentru forțele binelui și a răului, spațiu al unor intrigi politice deosebit de încurcate, al unor romane de dragoste pasionale și în general, un loc cuprins de multă magie. Am lucrat cu foarte multă lume. Întîi și-ntîi de toate: doamna Ala Olari – o persoană minunată, care a fost primul om care-a citit creația integral și totodată și redactorul operei; Doina Șeremet – ilustratorul cărții, care-a lucrat foarte mult timp și cu dăruire de sine pentru ca cititorii cărții să poată vedea eroii și lumea de-acolo cu ochii mei; Dumitru Țurcanu – un tînăr foarte promițător, care mi-a fost alături, și disponibil ori de cîte ori am avut nevoie de ajutor și de un design electronic bun; Sofia Golovinscaia – un fotograf de excepție, un artist foarte și foarte talentat, cu ajutorul căreia am făcut designul coperții; doamna Eugenia Gurdiș - curatorul operei mele la Tipografia Centrală, ”mama” trilogiei în tipografie; doamna Elena Curmei – o femeie extraordinară, grație căreia, cartea arată așa de deosebită și inedită prin fonturile originale și foarte potrivite cu tematica; domnul Vitalie Leca – cel care-a știut să aranjeze totul în felul în care să arate toate-a carte, ci nu a grămadă dezordonată de pagini de text și desene; și mulți-mulți alții, cărora ar trebui să le mulțumesc, care-ar merita menționați, dar nu ne permite timpul și spațiul.

Cine te-a susținut și te-a îndrumat spre lansare?
Spre editură m-au susținut părinții. Timp de 3 ani de zile am încercat să identific fonduri și ajutor din altă parte, pentru ca să-nțeleg că toate tentativele mele n-au nici-un rost, atîta timp cît eram totuși un puști fără nici o pondere în societatea noastră. 

Ai scris cartea în limba rusă. Ți-a fost mai ușor să îți expui așa gândurile?
Este mai simplu să scrii literatură fantasy rusește. De ce? Pentru că terminologia este cu mult mai bogată. Există un vocabular și-un lexic fantasy format și consolidat, pe cînd în limba română, acesta este destul de sărăcăcios după mine.

Cine te inspiră?
Mă inspiră arta. În general, îmi place tot ce-i frumos. În același timp, foarte mult, mă inspiră și istoria, pe care-o cred plină de surse de inspirație pentru orice doritor și om capabil de a extrage seva și quintesența istoriei ca fenomen, ea fiind interminabilă ca sursă de inspirație.

Scrii și poezii. Care este tematica ce o abordezi și cui sunt adresate?
Scriu pe diferite tematici. Mă rog, nu pot să zic că poeziile-mi sunt prea reușite, dar de obicei, scriu poezii de dragoste sau poezii patriotice. Mai scriu și anagrame, pe care le adresez deja unor oameni concreți. De adresat le adresez oricărui om dornic de a citi și a cunoaște și o latură poetică a mea, foarte primitivă de altfel. 

Ce planuri de viitor ai?
Am multe planuri și avînd în vedere cît de greu se realizează, asta mă îngrozește. Vreau totuși să izbutesc în timpul apropiat să-mi lansez această trilogie. În rest, nu vreau să divulg. Să lăsăm puțină ceață și mister. Și-așa am impresia c-am spus prea multe și mă simt cam în pielea goală (râde).

Mulțumesc mult pentru interviu și Fie ca toate planurile tale să se realizeze!

Anna Casian-Musteață
Foto - arhiva personală



0 comentarii:

Trimiteți un comentariu