Azi are loc vernisajul expoziției ”Ana Baranovici – 110 ani de la naștere”

La  Muzeul Naţional de Artă al Moldovei azi va fi  deschisă expoziția ”Ana Baranovici – 110 ani de la naștere”, informează CultARTlife.

Expoziţia prezintă 32 de lucrări, din colecţia MNAM, realizate de artista Ana Baranovici în perioada anilor 1924-1993. 

Aceasta va rămâne deschisă până pe 16 februarie 2016.

Sunt așteptați toți doritorii!


Ana Baranovici a fost una dintre reprezentantele artelor plastice din Moldova postbelică. S-a născut în 1906, în or. Tighina. În 1931 a absolvit Şcoala de Arte Plastice din Chişinău. I-a avut în calitate de profesori pe Auguste Baillayre, Şneer Kogan şi Rostislav Ocuşco. Într-un interviu, acordat de A. Baranovici, în 1983 revistei “Moldova”, pictoriţa menţionează: ”Am deprins de la ei măiestria compoziţiei şi dragostea de culoare, am cunoscut şi alte şcoli, şi astăzi, la vârsta mea destul de înaintată, rămân fidelă sufletului şi ochiului meu”. 

După absolvirea şcolii a lucrat în domeniul artelor decorative. 

În 1945 a devenit membru al Uniunii Artiştilor Plastici din Moldova. În această perioadă lucrările sale vor deveni o prezenţă activă în cadrul diverselor expoziţii, organizate de Ministerul Culturii şi UAP din Moldova. 

În decursul îndelungatei sale cariere artistice a promovat toate genurile de artă, dintre care, portretul este unul favorit. Astfel, cele mai timpurii portrete sunt executate în anii 1924 şi 1932 (Portretul  vecinului, Portretul Mariei Oprea). Acestea sunt urmate de o nouă galerie de portrete şi autoportrete, elaborate în anii ’60-90 (Portretul Efimiei, Portretul infirmierei, Autoportret). Mărturii ale unei subtile intuiţii psihologice, în măsură să individualizeze personajele, portretele sunt marcate, totodată, de un puternic sentiment al timpului. În baza lor putem observa evoluţia stilului artistic, diversificat atât sub aspect coloristic, cât şi tematic. Portretul i-a oferit Anei Baranovici ample posibilităţi de exprimare plastică, pe care artista nu l-a practicat ca pe un joc gratuit, ci ca pe un constant exerciţiu de expresivitate.

Peisajul ocupă un loc important în creaţia pictoriţei. Dacă în portrete autoarea utiliza culorile doar pentru reliefarea aspectului psihologic al personajului, atunci în peisaje acestea îi servesc drept mijloc pentru intensitatea tuşei (Peisaj, Lozova, Zi senină la Vălcineţ, Primăvara). Totodată, ne sugerează ideea de rafinament şi de transluciditate. Peisajele rezumă realitatea, prin sugestiva decantare, conferindu-i o profundă încărcătură emoţională. 

Remarcabil este ataşamentul artistei pentru natura statică, şi în special, pentru flori. În aceste pânze Ana Baranovici recurge la jocul contrastelor şi sonoritatea culorilor, prin care surprinde ineditul şi frumosul în cea mai obişnuită temă. În pânzele sale florile devin adevărate personaje (Trandafiri, Bujori, Crizanteme). Ele sunt realizate cu pasiune şi generozitate. Atestăm caracterul decorativ, rezultat al utilizării tuşelor-haşuri şi a liniilor de contur, pe un fundal neutru, deseori întunecat. Autoarea evocă o chemare patetică la viaţă, la ardere incandescentă. 

Compoziţiile de gen se caracterizează printr-o dexteritate aparte a autoarei de a crea atmosfera, în care lucrurile concrete se îmbină armonios cu lirismul (Amiază, 1960). Ana Baranovici îşi construieşte foarte clar compoziţiile: nimic nu este de prisos, iar locul acţiunii este bine determinat. Puţinele personaje sunt puse în valoare. În mare parte, lucrările de acest gen sunt executate în aceeaşi gamă de culori.
           



0 comentarii:

Trimiteți un comentariu