Corina Bezdîga, tânără poetă: ”Când mi-am dat seama că, de cele mai multe ori, gândurile mele au rimă, am fost convinsă că vreau să împărtășesc asta cu lumea din jur”


De 7 ani este departe de casă și de cei dragi, iar dorul de aceștia a făcut-o să își adune versurile într-o carte – ”Bolnavă de dor”. Pregătește două lansări – una la Chișinău și alta la Brașov. Este pasionată de dans și muzică, dar marea ei dragoste rămâne a fi poezia. Spune că o inspiră oamenii, iubirea, florile, jazz-ul, vinurile bune. Corina Bezdîga. Vă invit să o cunoașteți în interviul de mai jos.

Cine este Corina Bezdîga?
Îmi este atât de greu să răspund la întrebarea asta, deși ar trebui să fie simplu... Sunt femeie, în primul rând, și asta chiar nu e ceva ușor. M-am născut în satul Pereni,raionul Rezina. Am făcut liceul la Chișinău și am continuat cu o facultate la Brașov. De vreo 7 ani locuiesc la Brașov, departe de casă.

De unde vine pasiunea ta pentru poezie?
Pasiunea pentru poezie vine din dorința de a-mi așeza gândurile pe hârtie. Când mi-am dat seama că, de cele mai multe ori,  gândurile mele au rimă, am fost convinsă că vreau să împărtășesc asta cu lumea din jur.

Îți mai amintești primele poezii scrise de tine? Ce tematică aveau?
Primele poezii au fost teme date de profesoara mea de limba romană din gimnaziul satului meu natal. Tematica era una adaptată la vârsta pe care o aveam. Prima poezie a fost despre relația mea cu un animăluț din curte. Profesoara mea a fost impresionată de acea poezie  și m-a încurajat să scriu mai mult și mai des. Îi mulțumesc pentru asta ei, care este un om deosebit și îi mai mulțumesc și profesoarei mele din liceu, care, la fel, a avut încredere și m-a îndrumat spre drumul ăsta in cadrul orelor de limba română.

Cine te susține și te inspiră?
Mă susține familia mea, deși suntem departe unii de alții. Ma iubește și e mândru de mine tata din cer. Îmi sunt alături prietenii și chiar oameni pe care nu îi cunosc, dar de la care primesc mesaje calde și speciale. Cât despre inspirat: mă inspiră atâtea lucruri! Cel mai bine o să vă poată „vorbi” versurile din carte despre asta.

În curând vei lansa prima ta carte – ”Bolnavă de dor”. De ce așa titlu?
Titlu reprezintă tot ceea ce sunt eu, ceea ce trăiesc, ceea ce iubesc și ceea ce mă face fericită și femeie. Ideea titlului vine de la o reflexie pe care am scris-o la un moment dat:
Harpele cântă în cor,
Tu - prea departe
Eu - prea bolnavă de dor.”

Povestește-ne despre carte. Când va avea loc lansarea și unde?
Lansarea este o surpriză încă. E vorba de câteva săptămâni, cu aproximație. Va fi o lansare specială într-un loc deosebit.  Prima lansare va avea loc la Chișinău. Următoarea - la Brașov.

Urmează și alte cărți?
Acum mă axez pe asta și muncesc ca totul să iasă perfect. Am în spate niște oameni minunați, care se ocupă de lansare, promovare, etc. Cu siguranță, nu mă voi opri aici, dar până la următoarea carte,  vrem să fie cu totul specială aceasta - copilul pe care îl cresc de ceva vreme - „Bolnavă de dor”.

Ce planuri de viitor ai în materie de poezie?
Alte lansări, alte cărți care să  îmi „zâmbească” din librării, oameni care să fie impresionați și să vorbească despre mine și cărțile mele. Vreau să transmit mesaje cu puterea de a iubi în condiții aproape „ilegale”.

În afară de poezie, ce pasiuni mai ai?
Dansul e o altă pasiune de a mea pe care, din păcate, nu am ajuns să o practic decât la nivel de amator. Muzica e la fel de importantă, la nivel de trăire și ascultat. Petrec ore în șir ascultând muzică și Trăind intens momentele care se perindă atunci în gânduri. Foarte multe poezii de ale mele sunt inspirate și așezate pe hârtie în timp ce aveam căștile în urechi, cu vreo melodie pusă pe repeat. Cea mai mare pasiune, însă, râmâne a fi POEZIA. Și sper să fiți de acord cu mine, atunci când veți deschide prima filă a cărții ”Bolnava de dor”.

Mult succes în tot ceea ce faci și mulțumesc pentru interviu!

Anna Casian-Musteață
Foto – arhiva personală

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu