Dorina Codreanu, poetă: ”Vreau ca beneficiarii creațiilor mele să nu uite de unde au pornit, de casa părintească și de locurile natale”

Poeziile scrise de ea îți pătrund până în adâncul sufletului și rămân acolo pentru mult timp. Scrie frumos, profund, simplu, dar nu simplist. Îndrăgostită de poezie, merge pas în pas cu ea, lăsând impresia că doar prin versuri  respiră. Recent a devenit membră a Uniunii Scriitorilor Europeni, filiala Republicii Moldova. A publica prima carte – ”Poeme” – și spune că nu se oprește aici, căci are planuri de viitor mărețe.  Dorina Codreanu. Vă invit să o cunoașteți.

Ce trebuie să știe cititorii site-ului CultARTlife despre  Dorina Codreanu?
Dorina Codreanu este o persoană simplă și visătoare. Ador frumosul, iubesc arta și sunt fascinată de literatură. M-am născut în satul Ștefănești, raionul Florești. Am absolvit o facultate de Arte Plastice și Design în Chișinău, iar la moment lucrez ca vânzător-consultant într-un magazin de haine pentru bărbați. Încă nu sunt căsătorită și deci, am mult timp liber pentru a scrie poezii.


Când ai descoperit pasiunea ta pentru poezie?
Am început să scriu în școală, prin clasa a zecea. Chiar zilele astea, fosta mea profesoară de Limba Română mi-a trimis câteva creații stângace de-ale mele. Apoi nu am mai scris până acum doi ani, când am început a trimite mici catrene la un post de radio din Chișinău. Văzând că le place, am început a scrie deja poezii mai lungi și chiar fabule, care erau citite în direct și care plăceau. Am fost susținută practic de  persoane necunoscute și am hotărât să continui! Și iată, scriu  până în prezent.

De unde vine această pasiune?
Eu sunt o fire mai emotivă și  foarte sensibilă. Iubesc foarte mult natura, iarba, copacii, cerul… Am crescut în sat și copilăria mea m-a marcat foarte mult și mă inspiră și azi să scriu poezii. Cred că de acolo vine pasiunea mea, din satul natal, căci îmi place să scriu despre el,  despre casa părintească, câmpia unde alergam când eram mică, părinți, școală… De fapt, scopul meu este să  scriu despre ceea ce nu aș vrea să uit niciodată. Vreau ca și beneficiarii creațiilor mele să nu uite de unde au pornit, de casa părintească și de locurile natale.



Scrii atunci când ai inspirație sau te impui?
De obicei, atunci când am inspirație. Și asta se întâmplă foarte des. Dimineața, când plec la serviciu, în autobus,  scriu câte o poezioară  pe care o postez direct pe facebook. Aș  putea să scot chiar o cărțulie cu ,,poezii din autobus’’. Au fost momente când m-am impus să scriu, dar recunosc - este mult mai greu. Poezia trebuie să vină din suflet, trebuie trăită și simțită, dar nu scrisă ,,la comandă’’.

Ce te inspiră?
Foarte mult mă inspiră muzica! De obicei, ascult muzică și așa îmi vin în minte versurile sau ideea de o poezie. Îndată pun piesa pe ,,repeat’’ și  scriu. Sau o imagine, un peisaj sau chiar un singur cuvânt mă inspiră. A fost un caz când noaptea m-am trezit cu o frază în gând ,,Plânge-o frunză de copac’’.  Până am adormit(2 minute) deja prima strofă era gata!

Cine te susține?
Deja sunt multe persoane care mă susțin: prietenii, iubitul, familia mea întotdeauna au fost alături de mine.Totuși, sunt câteva persoane care au contribuit în mod special la debutul meu literar: Cristina Costov - datorită ei am făcut cunoștință cu minunatele Ludmila Sandu și Diana Zlatan - Ciugureanu care, la rândul lor, au văzut în mine acea mică flacără care ardea și m-au ajutat să o mențin; Diana m-a ajutat să public unele poezii ale mele în antologia doamnei Elena Volcinschi, acesta a fost de fapt primul meu debut literar; Ludmila Sandu a povestit despre mine domnului Alexandru Mihăilă de la Papirus Media din Roman (România). Și iată că așa, cu susținere și încredere, am reușit să scot la iveală prima carte.

Recent,  a ieșit de sub tipar prima ta carte. Ce sentimente trăiești acum, când ți-ai văzut visul împlinit?
Ce simt? Nuștiu dacă pot să redau ce simt! Sunt fericită! Acum un an doar visam la o carte a mea și știam că odată și odată  se va întâmpla asta și iată că acum e gata! Iar mie nu-mi vine să cred încă! Toate astea, datorită unor persoane care mereu vor ocupa un loc important în viața mea.



Povestește-ne despre carte.
Este o carte în  care am depus mult suflet. Toată dragostea mea pentru natură și viața satului am înșirat-o în versurile acestei cărți.Sunt poezii mai mult patriotice, în care povestesc momentele copilăriei,  atunci când alergam prin colbul uliței satului meu, sau seara când stateam în ogradă și ascultam cântecul greierilor și povestile bunicii. Sunt sigură că această carte va provoca multe amintiri frumoase și valuri melancolice atunci când va fi citită. Dat fiind faptul că am absolvit o facultate de arte, toate ilustrațiile din carte, inclusiv coperta, îmi aparțin.

Pregătești o lansare?
Desigur! Chiar două! Voi face o lansare mai întâi în satul meu natal, căci știu că consătenii mei așteaptă cu nerăbdare cartea care, desigur,  este dedicată lor și satului Ștefănești. Apoi voi face o lansare și la Chișinău unde, de asemenea,  am foarte mulți prieteni și cunoscuți pe care îi aștept cu drag să-mi fie alături în ziua lansării. Detalii vor fi pe pagina mea de facebook.

Ce  preferințe mai ai? Ce îți place să faci înafară de poezie?
Ador tot ce este legat de artă! Am încercat a face multe: bijuterii handmade, portrete, mici picturi, décor pentru nunți, etc, dar  m-am oprit la pictura pe sticle. Folosesc tehnica ,,point to point ‘’pentru a picta pe sticle atât pline, cât și goale, pentru décor și nu numai, dar și pahare, farfurii și borcănașe pentru cafea.



Ce planuri de viitor ai? Urmează și alte cărți?
Da! Urmează!  Nu mă opresc aici. Deja planific următoarea carte. Vreau să scriu fabule, dar și proză să încerc. Desigur,  păstrez aceeasi tematică și stil. Am planuri mărețe și sper, cu ajutorul lui Dumnezeu  și cu multă perseverență, să-mi realizez toate visurile.

Să fie într-un ceas bun!

Anna Casian-Musteață

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu