Dumitraș Alexandrov - tânărul poet care ne îndeamnă să ocrotim natura

Dumitraș Alexandrov este un tânăr poet, îndrăgostit de Codri. Scrie poezii de  prin clasa a IV-a, fiind susținut și îndrumat de bunicul său – scriitorul Matvei Alexandrov. Prima poezie - ”Limba Română” -  a publicat-o în antologia de versuri și proză „Sublimul drum al tinerelor slove” , ediție îngrijită de poeta Elena Volcinschi de la București. Are planuri de viitor mărețe, dar toate acestea le va realiza prin multă muncă și perseverență. Mai multe despre acest june aflați din interviul de mai jos.

Cine este Dumitru Alexandrov?
Sunt elev în clasa a VII-a, la Gimnaziul din satul Răciula, raionul Călărași. Îmi place să cânt și practic Beatboxul, deoarece ador să imit sunetele. Iubesc foarte mult natura. Mai ales, îmi plac Codrii.


Când ai descoperit pasiunea pentru poezie?
Scriu poezii din clasa a IV-a, când mi-am descoperit această pasiune.

Îți mai amintești prima poezie? Care a fost?
Da. Prima poezie se numea ”Cartea Vieții”, scrisă în clasa a IV-a. De atunci nu m-am mai oprit din scris.

Ce tematică au poeziile tale?
Scriu despre dragostea față de natură, față de ființele din jur. Cu această ocazie, vă îndemn pe toți să iubiți natura și să o ocrotiți, căci este o comoară de preț pentru omenire.

Cine te susține și te încurajează să scrii?
Bunelul meu, fiind scriitor, mă încurajează și îmi dă foarte multe sfaturi.



Profesorii și colegii îți citesc poeziile? Ce părere au despre ele?
Profesorii sunt mândri de mine și îmi citesc întotdeauna cu bucurie fiecare poezie pe care o scriu. Colegii, de asemenea, mă încurajează și mă îndeamnă să scriu mai departe.

Ce planuri de viitor ai? Îți dorești să publici poeziile într-o carte?
Îmi doresc foarte mult să scriu o carte. Cu ajutorul doamnei Diana Zlatan-Ciugureanu,  am publicat la București o poezie, iar cu sprijinul domnului Alexandru Plăcintă, o altă poezie de-a mea a fost publicată pe site-ul www.literaturacopii.ro. Dar vreau să  merg mai departe, să compun multe poezii și să le adun pe toate într-o carte, a mea proprie.

Mult succes!

Anna Casian-Musteață
Foto - arhiva personală



POVESTE DE IARNĂ

Peste dealuri si câmpii
Cad fulguţii mii şi mii,
Iarna rece a venit
Şi un basm mi-a povestit:

- O Albină balerină
Pe o floare din gradină
Dă şiret din ochişori
Şi-apoi zboară printre flori,

Dar de-odată se opreşte,
Aripioara-i oboseşte,
Iar un fluture planor
I-a venit in ajutor:

- De ce plingi, tu albinuţă?
Ce s-a întâmplat, drăguţă?
- Am venit şi mă duc iar,
Sa culeg din flori nectar,

Însă tare-am îngheţat,
Dar de casă nu am dat.
- Bine, dragă albinuţă,
Frumuşică, hărnicuţă

Ma duc după ajutor…
Însă iarna friguroasă,
Mindră ca şi o crăiasă!
A suflat din răsputeri.
Fluturile e făr-puteri

Peste dealuri n-a zburat,
Că şi el a îngheţat..
Soarele s-a ridicat
Şi pe toţi i-a dezgheţat.

Dumitraș Alexandrov

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu