Fostul ministru al Culturii,
cunoscutul actor, regizor și om de stat Ion Ungureanu s-a stins din viață în
dimineața zilei de 28 ianuarie, într-un spital din București.
Ion Ungureanu s-a născut la 2
august 1935, în satul Opaci, județul Tighina. A fost actor și regizor, care a îndeplinit
funcția de ministru al Culturii și cultelor al Republicii Moldova (6 iunie 1990
– 5 aprilie 1994) și a fost deputat în primul Parlament al Republicii Moldova
în anii 1990-1994.
A fost unul din cei 278 de
delegați ai primului Parlament al fostei R.S.S. Moldovenească, care au votat
Declarația de Independență a Republicii Moldova la 27 august 1991.
Ion Ungureanu a debutat în
cinematografie în anul 1958 în filmul „Când omul nu-i la locul lui”, primul
film artistic realizat la studioul “Moldova-film”. În decursul timpului, s-a
impus ca un interpret care știe să îmbine firescul cu expresivitatea artistică.
A jucat în 25 filme. Rolurile sale cele mai cunoscute au fost Boris Grădinaru
din „Când omul nu-i la locul lui” (1958), Sfântul Petru din „Se caută un
paznic” (1967) și cel din filmul „Favoritul” (1976). De asemenea, a dublat zeci
de filme în limba română. A regizat mai multe filme la televiziunea centrală
din Moscova.
În anul 1989 revine în Republica
Moldova. Îndeplinește funcția de ministru al culturii și cultelor (6 iunie 1990
– 5 aprilie 1994), apoi pe cea de vicepreședinte al Fundației Culturale Române
din București (1995-2005).
În calitate de ministru, Ion
Ungureanu a luat o serie de decizii cum ar fi cea ca timp de doi ani, pentru
învățarea limbii române literare, regizorii basarabeni să lucreze în teatrele
din România. El a desființat în anul 1992 Teatrul Național “A. Pușkin” din
Chișinău, înființând în locul lui Teatrul Național “Mihai Eminescu”. A repus în
centru Chișinăului statuia lui Ștefan cel Mare.
El a primit titlurile de Maestru
emerit în arte al Uniunii Sovietice (1981), Artist al poporului din RSS
Moldovenească (1989), decernându-i-se și Premiul “Intervidenie” pentru filmul
televizat “Lika” (Plovdiv, Bulgaria, 1981) și Premiul Național (1990).
Anna Casian-Musteață
