Cristina Kiffa - meșterița handmade pasionată de fotografie, păsări și animale

Îmbină perfect pasiunea sa pentru handmade cu fotografia, fiind cunoscută nu doar pentru lucrările extraordinare pe care le face, dar și pentru cele mai frumoase fotografii din natură. Își dorește un atelier propriu, unde posibilitatea de a crea și de a fotografia să fie nemărginită, iar acest lucru âl va obține, cu siguranță, în scurt timp, căci dă dovadă de multă ambiție și perseverență. Este vorba despre Cristina Kiffa, meșterița handmade, îndrăgostită de natură. Vă invitsă aflați mai multe despre ea din interviul de mai jos!

Cine este Cristina Kifa? Ce ar trebui să cunoască cititorii CultARTlife despre tine?
Am 27 de ani, sunt absolventă cu acte în regulă a specialității Ecologie și Turism.  Dintotdeauna mi-a plăcut arta și tot ce este legat de creație, design, pictură, natură, căci unde poți găsi cele mai frumoase și perfecte creații, dacă nu în natură? Visul meu cel mai mare este să fac studii în domeniul picturii și designului.

De unde vine pasiunea ta pentru handmade?
Răspunsul cred că e - dintotdeauna. Mereu mi-a plăcut arta și frumosul și mereu mi-am dorit să fiu și eu capabilă să creez așa ceva, iar handmade-ul nu este altceva decât un început și un exercițiu zilnic ce mă calmează și îmi aduce bucurie. Suportul și învățătorul meu cel mai mare mi-a fost și-mi este internetul. Nu am facut nici un curs, nici o școală sau orice altceva din domeniul artistic (excepție fiind croșetatul de la școală), iar internetul mi-a oferit lecțiile necesare pentru a ajunge acolo unde sunt. Desigur, informația a fost limitată, iar aici testările proprii devin cele mai interesante și informative. Cred că cel mai bun profesor este încercarea. 


Îți mai amintești care a fost prima lucrare pe care ai confecționat-o?
E cam greu să îmi amintesc. Poate  a fost o mică felicitare pentru mama, sau poate o floare din hârtie. Eram copilă și lucrurile făcute atunci erau prea simple și instabile să reziste timpului. Deja mai târziu aceste mici lucrări au început să atragă atenția și să-mi aducă rezultate, cum ar fi diverse premii sau viitori „clienți fideli”.

Ce te-a determinat să începi să conecționezi lucruri manuale?
Pasiunea, bucuria, plăcerea, posibilitatea de a-ți crea ceea ce vrei tu cu marea plăcere și satisfacție de a ști că este realizat în totalitate de tine. La toate acestea se alătură și dorința prietenilor sau a familiei de a confecționa sau repara ceva, știind că am mâini dibace. E plăcut să faci ceea ce știi că va aduce zâmbet pe fața cuiva, să cauți combinația care crezi că se va potrivi, să depui cât mai mulltă dragoste pentru un rezultat frumos.

Lucrezi în mai multe tehnici handmade. Care dintre acestea îți este cea mai dragă?
E adevărat, am încercat mai multe tehnici, precum: frivolite, goblenul, lutul polimeric, brodarea în cruciuliță sau cu biser, origami, quilling și altele. Cele cu care lucrez cel mai des sunt practic cele care îmi plac cel mai mult, excepție fac poate cele ce nu s-au testat... încă.


Ce te inspiră să creezi lucrări atât de frumoase?
Sunt o fire liberă și pentru inspirație am nevoie de libertate absolută, iar aceasta înseamnă să îmi petrec cât mai mult timp în sânul naturii, călătorind, la țară, în parc, să am timp să visez și să admir. Atunci când zilnic trebuie să fii la serviciu și să-ți mai îndeplinești și responsabilitățile casnice, e foarte greu însă să fii inspirat. De aceea, pauzele și excursiile în natură sunt mai rare, iar orele de meditație – foarte scurte și prețioase. Nu-mi place să cedez și de aceea aștept cu clipele dragi, pe care le savurez din plin.  Sunt flexibilă și mereu trăiesc momente diferite, probabil acesta fiind motivul pentru care lucrez în mai multe tehnici handmade. 

Care a fost cea mai voluminoasă/dificilă lucrare pe care ai confecționat-o până acum?
Cele mai voluminoase și dificile sunt comenzile pentru nuntă. Știind cât de important este acest eveniment pentru mireasă, realizez orice capriciu sub presiunea timpului. Totuși, acestea sunt și comenzile de care sunt foarte mulțumită.
O alta lucrare care mi-a luat foarte  mult timp a fost bradul de Crăciun din anul acesta. Inițial, bradul a fost creat cu scopul de a participa la „Balul Brazilor de Crăciun”. Acest brad are un metru înălțime și este realizat în totalitate din fetru. Elementele decorative de pe el, la fel sunt create din fetru, fiind inițial schematic desenate pe hârtie, dupa care transferate pe fetru, care au fost apoi pictate corespunzător. Brăduțul este rezistent și distractiv, iar copiilor le place să recunoască personajele și să ghicească din ce povestioară fac parte.


Pasiunea îți aduce și beneficii materiale? Îți comercializezi lucrările? Unde? Participi la târguri?
E imposibil ca acest gen de pasiune să nu-ți aducă un beneficiu, oricât de mic nu ar fi el, însă pentru aceasta e nevoie de foarte mult timp și răbdare. Nu pot să zic prea multe despre participarea și succesul meu, așa cum la moment sunt în procesul de colectare a materialelor de bază, care uneori sunt greu de găsit la noi în țară sau durează timp să le comanzi de peste hotare. Însă timpul nu stă locului și în curând cred că voi avea necesarul minim pentru a deshide un atelier propriu.

Ai o pasiune aparte pentru fotografie și păsări. Povestește-ne despre asta.
Fotografia este o altă ramură de care sunt tot mai îndrăgostită pe zi ce trece. Deși dragostea mea pentru fotografie e diferită de cea practicată cu scopul de a avea un câștig. Personal, prefer să mă perfecționez în fotografierea naturii, locurilor turistice, faunei, florei, și desigur, să-mi fotografiez creațiile mele. Fotografierea lucrărilor pe care le fac este cea mai bună practică în urma căreia pot obține atât fotografii drăguțe ce pot fi folosite pentru publicitate, cât și o amintire a ceea ce am creat. Toate astea însă au loc în interior, iar pe teren, când vremea e frumoasă si soarele e prietenos, are loc cea mai dragă activitate a mea: „vânătoarea”  cu aparatul în mână și cu cea mai mare atenție la tot ce mă-nconjoară. Astfel, pot avea parte de exercițiu, plimbări, explorări, aer curat și desigur...inspirație. Unde poți găsi liniștea sufletească și idei noi dacă nu în sânul naturii? A știut-o și Eminescu.  Fotografiez în special Chișinăul, redescoperindu-l, iar prin parcuri sau în afara orașului pot din plin să mă ocup de fotografierea locurilor turistice și a faunei, în special a păsărilor. Concidență sau nu, dar tot despre păsări a fost și teza mea de universitate. Dacă la moment sunt considerată un ornitolog începător, de fapt sunt doar îndrăgostită de ceea ce e frumos.
Și dacă e să menționez fotorafia, arta și natura, aș vrea să vă povestesc și despre mini-proiectul meu, care a fost inspirat  de cățelușa mea: MiniZoom.  Prin MiniZoom am drept scop conștientizarea responsabilității noastre față de patrupezii ce ne-au fost alături mai mult de  20000-30000 ani. La fel, vreau să ofer șansă în crearea și imortalizarea celor mai prețioase momente și desigur,  să creez un fotostudiou unde și patrupezii pot avea parte de momentele lor strălucitoare. La moment, modelul meu principal este cațelușa mea Goldey, căreia îi cos diverse căciulițe și decorațiuni.


Ce planuri de viitor ai?
Cea mai mare dorință a mea este să continui ceea ce fac la moment, iar scenariul ideal ar fi să-mi deschid propriul atelier, unde posibilitatea de a crea și de a fotografia să fie nemărginită. Aceste două pasiuni ale mele necesită spațiu și fără un atelier personal, cât de mic,  îmi va fi mai greu să mă dezvolt și să avansez. Până atunci însă, voi continua să explorez noi orizonturi, căci sunt atât de multe lucruri pe care trebuie încă să le învăț și, desigur... să le trăiesc!

Mulțumesc mult pentru interviu, Cristina, și mult succes în tot ceea ce faci!

Lucrările Cristinei le puteți admira AICI și AICI.

Anna Casian-Musteață