Repere stilistice în creația Compozitorului Vlad Burlea

Născut la 1 martie 1957, în satul Bravicea r-nul Calarași, este un reprezentant de seamă al muzicii naționale, manifestându-se plenar în diferite domenii precum compoziție, pedagogie, animator al vieții muzicale ș.a.  Provine dintr-o familie de intelectuali, mama sa Liubovi Burlea, fiind profesoară  la școala din sat, iar tatăl său Feodor Burlea- inginer mecanic și primar al satului. Din copilărie a manifestat un interes deosebit pentru muzică, studiind la Casa de cultură  din sat duferite intrumente muzicale printre care: pianul, chitara, acordeonul, intrumentele de percuție, contrabasul. Însăși compozitorul declară: Sunt un poli intrumentist. 

Primele noțiuni de teoria muzicii le însușește în armată, cântând în fanfara militară la trompetă.  După finalizarea serviciului militar, chiar dacă nu avea pregătire muzicală specială, însă având dorință de a merge pe calea artei, V. Burlea decide să-și facă studiile la Institutul de Arte din Chișinău ”Gavriil Musicescu” (1980), actualmente Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, la catedra Iluminare culturală, specialitatea dirijat coral, clasa profesoarei Valeria Lastovca. După primul an de studii, compozitorul realizează că are nevoie de cunoștințe fundamentale în domeniul muzicii. Astfel, la îndemnul compozitorului și prietenului  său  Anatol Chiriac, V. Burlea ia decizia de a se transfera la Colegiul de  Muzică Ștefan Neaga”,   la catedra Teoria și literatura muzicii,  având ca mentori pe Pavel Rusu (compozitor), Tatiana Lupan (muzicolog, profesor de literatura muzicală), Loghin Țurcanu (muzicolog, profesor de teoria muzicii), pedagogi iluștri care au pregătit generații de muzicieni. 

După absolvirea colegiului, continue studiile la Conservatorul Moldovenesc de Stat Gavriil Musicescu, (în prezent AMTAP), la caterdra Muzicologie și compoziție, specialitatea compoziție, clasa profesorului Gheorghe Mustea. Finalilzează studiile în anul 1992 cu lucrarea de diplomă cantata ”Ora Eternă”  în clavir, fiind prima lucrare de anvergură din perioada de formare a personalității componistice. În următorii ani,  până în prezent,  V. Burlea ne-a surprins mereu cu noi creații, originale, valoroase, care demonstrează maturitatea componistică. 

Creația compozitorului V. Burlea  cuprinde mai multe genuri: muzică corală, instrumentală de cameră, vocală de cameră, muzică simfonică și vocal simfonică, muzică pentru teatru și film, muzică electro-acustică.  

În domeniul muzicii corale V. Burlea semnează creații pentru diferite tipuri de cor, de la cor de copii până la cor mixt. Analizând creația corală, observăm că muzicianul abordează mai mult cântarea a capella. Prima încercare în domeniul dat o face în 1987,  semnând lucrarea pentru cor de copii   Floare Albastră”,  pe versuri de V. Romanciuc, care mai apoi a fost interpretată de corul de la Școala de Arte din Ialoveni (1999). Un alt opus este concertul coral ”Lăcrimioare”  pe versuri de V. Alecsandri finisat  în anul 1995 și interpretat în același an de către Corala ”Moldova”, dir. Valentin Budilevschii. Următoarele creații sunt pentru cor mixt a capella ”Lumină și umbră” (2001) pe versuri de K. Woityla, ”Și va fi atât de simplu(2001)  ”Plugul e ca pasărea” (2006)  ”Pietrarii” și ”Cucușor cu pană sură” (2009)  pe versuri de A.Condru. În colaborare cu D. Băluță scrie opusurile ”Muntele”,  ”Marea și Muntele” (2010). Pe versurile poetului Gr.Vieru scrie lucraera  ”Limba noastră” (2013). Printre creațiile  corale  numim și Triptih coral ”Tristețe pe versuri” de V. Matei (2014).

Muzica intrumentală de cameră însumează până în prezent 13 creații. Compozitorul manifestă un interes aparte pentru pian, scriind un șir de lucrări, solicitate în mediul academic. Numim ”Răzășeasca”, ”Fantasme” (1988), Jack pot (1999), ”...for piano nr. 1”(2006), ”Brâul lui Amihalachioaie pentru două piane” (2009),  ”Involiții” (2011). Pentru intrumentele cu coarde semnează patru  creații,  ”Dans  în stil popular”  pentru vioară și pian (1987), ”Fantezia in C” (1996) pentru viloncel solo, ”opusul 7 strofe arhaice” (1992) pentru vioară și violă și   ”Suită în 5 mișcări” pentru cvartet de coarde (1994). Știind foarte bine să interpreteze la acordeon decide să compună un vals pentru acordeon solo și grup intrumental ”Valsul Paris” (1994), iar în anul 2012 V. Burlea face  a doua redacție a opusului doar că pentru acordeon, vioară și orchestra. Tot pentru grup intrumental muzicianul scrie lucrarea  ”Existențe  în două mișcări Labirint și Umbre”. 

Un loc aparte în muzica intrumental-camerală  îl ocupă flautul, pentru care V. Burlea  compune  12 piese pentru flaut baroc și pian (2008-2009). 

Creația vocal-camerală relevă 9 opusuri,  începând cu romanțe, lucrări pe texte religioase  și continuând cu creații pentru voce și orchestra de cameră. Lucrările vocal-camerale au fost interpretate atât în țară în cadrul concursurilor  cât și peste hotarele ei. Prima creație de acest gen este Ecou de veche romanță pentru voce și pian (1986) pe versuri de V. Romanciuc. Lucrarea  dat ă a fost interpretată de Larisa Arseni în cadrul concursului ”Crizantema de argint (1997). Pentru voce și pian compozitorul mai semnează Que fais tu mon coeur (1995), pe versuri de Galina Furdui, opusul Monologuri latente;  ciclul din trei piese Tăcerea (1995);  Interior (1998);  și În Oglindă (2009),  pe versuri de Vlad Druc. În anul 2015 compozitorul transcrie a treia piesă din ciclu Monologuri latente,  pentru mezzo soprano,  clarinet și pian,  interpretată 2016 la 2 februarie în SUA, Texas. Tot pentru voce și pian semnează creația Rugăciune pe text liturgic (1995), pe care  în 2012 o transcrie pentru voce, cor mixt  și orchestră de cameră. Pentru voce și  orchestră scrie  patru opusuri și anume: Eu nu regret (2003), pe versuri de M. Isanos, E inima (2006) pe versuri de G. Furdui, În seara de ajun(2013) pe versuri de Em. Burlea,  N-am să te uit bunico(2015) pentru voce și orchestră de cameră pe versuri de Filk,  În memoriam Doina și Ion Aldea-Teodorovici, pentru soprano și orchestra simfonică (2012), Ție Doamne rogu-mă, pentru mezzo-soprană, cor de bărbați, cor mixt, 3 tromboane, tubă și orchestra de coarde (2015).  

V. Burlea experimentează mereu în domeniul compoziției. Drept dovadă este muzica electro-acustică. Dintre lucrările sunt scrise pentru bandă magntică și sintezator  numim , Delir (1995),   Genesis et aternum  (1997)  și  Poesis (Glossă) bandă magntică sintezator și declamator, pe versuri de M. Eminescu (1998). 

Nu-i este străină lui V. Burlea nici muzica pentru spectacole și filme. Semnează coloana sonoră pentru spectacolele Modista şi cinovnicul (1992), Şoarecilor le place caşcavalul (1993),  Destinul (1994),  O fotografie cehă (1996), Fata babei şi fata moşneagului (1996),  Dragostea pe timp de ciumă  (1996), Jana d`Arc (1997), Punguţa cu doi bani. 

Scrie   muzică și pentru spectacolele radiofonice precum: Mărturiile calvarului (1996) și  În faţa prăvăliei bijutierului (2000). Deasemeni  scrie muzică  pentru  circa 11 filme cum ar fi: Rătăcirea demonului blînd, Clopotarul, Limba noastră  Rătăcire, Colectivizarea, Druţă acasă, Ştefan cel Mare, Unde fugi maestre?, Ultimul rol și Ana. 

Un interes V. Burlea în acordă genurilor  simfonic și vocal-simfonic. Prima creație în  acest domeniul este  simfonia Destine, în 3 părţi (2010). Fiecare mișcare a simfoniei invocă destinul țării și a poporului  basarabean din perioada anilor 1940-1989. Tematica de bază a simfoniei,  este  destinul generațiilor,  care au trăit în aceste  perioade , suferințele și chinurile prin care au trecut, începând cu cel de al II-lea Razboi Mondial, foametea și încheind cu evenimentele  dintre anii 1989-1990.  În simfonia  Destine  compozitorul apelează la cântul bisericesc, introducând în Coda părții a doua Rugăciunea  Tatăl Nostru, interpretată eterofonic de cvartetul instrumentelor de suflat din lemn. Compozitorul remarcă  Această rugăciune în simfonie fiind ca o închinare pentru acei oameni care au murit în timpul marei foamete (...), 500de mii de oameni basarabeni s-au prăpădit în foametea organizată, iar nouă nu ne ramâne decît să ne rugăm pentru ei. Următoarele creații sunt  tablourile orchestrale  Adjem Tarab pe  melodii de Dimitrie Cantemir(2013),  Răzășeasca(2014), transcriere pentru pian și  orchestra de cameră.  Lucrarea simfonică scrisă  este Coasa, finisată și interpretată   în anul 2016. 

Un interes aparte compozitorulîn acordră genului vocal simfonic.  Prima lucrare  finisată  de  aceste gen este Cantata Ora eternă   în clavir, pe versuri de M. Eminescu,  fiind  prima lucrare de anvergură în perioada de formare a personalității componistice. Cum am menționat mai sus acest opus a fost scris  în  anul 1992,  fiind  lucrarea de diplomă a compozitorului. În anul 2002 compozitorul transcrie opusul Oră eternă  în 5 părţi cu  prolog şi epilog  pentru solişti, cor mixt şi orchestră simfonică.

O altă încercare  în acest domeniu  și în final reușită  este  spectacolul  radiofonic Mărturiile Calvarului. Un spectacol în șapte episoade a câte 40 de minute fiecare. Deja de douăzeci de ani la rând se transmite  la Radio acest spectacol în săptămâna patimilor. Sunt șapte episoade deoarece se descriu șapte persoane care au fost pe lângă Iisus Hristos: Baraba,  care a fost salvat în locul lui Iisus Hristos;  Marcus  care l-a arestat pe Mântuitor în Gradina Gețemani;  Simon Cerineanu; Iuda, cel care l-a trădat pe Iisus;  Pilat din Pont și Caiafa  Marele rabin. Subiectul,  scris de jurnalistul și scriitorul italian  G.Papini apoi tradus de către A. Burac și adaptat ca scenariu . 


Un an mai târziu (1997)   finisează Cantata în trei  părţi   Mărturiile Calvarului: (Apără-ne Doamne, Ce este adevărul?, La steaua ), pentru altino, declamator, cor mixt şi orchestră simfonică, text liturgic, de A.Burac și versuri de  Mihai Eminescu. După aceste opusurui urmează tablourile epice  Monastirea Argeșului.  Mottoul compozitorului referitor la această creație este următorul  Nu-mi găsesc locul până nu așez pe teme muzicale această baladă, ea mă liniștește  și mă motivează!  Opusul a fost scris recent, în anul  2015, în baza baladei culese de poetul și dramaturgul român V.  Alecsandri.  În creația dată V.Burlea  tranfigurează propria concepție filosofică despre destinul  creatorului și alegerea lui de a pune pe altarul zidirii dragostea și viitorul său. 

La V. Alecsandri balada Meșterul Manole o  găsim  sub denumirea de Monastirea Argeșului.  Anume această variantă stă la baza creației omonime a lui Vlad Burlea, numită de compozitor Tablouri epice.


A consemnat
Leanca Guțu, muzicolog an. IV, AMTAP